"Va las toate ce-au fost bune,
Dar si cele ce n-au fost,
Va las tot ce nu pot spune,
Nu mai are niciun rost.
Va las dragostea pierduta
Si tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai srauta,
Va las dorul meu de voi.
Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las cantecele mele.
Va las drumul catre luna
Si copacii mei stingheri,
Va las lupta mea nebuna
Pentru viata,pana ieri.
Va las lacrima cu care
Am dormit la capatai,
Va las noptile amare
Si lumina mea dintai.
Va las gandul de pe urma
Sa va apere mereu,
Va las iarba, cerul, marea
Va las tot ce am fost eu.
Va las sufletul in palme
Azvarliti-l printre fragi
Si iertati-mi voi povara,
Toti cei care mi-ati fost dragi."
Asa canta un suflet nelinistit...A fost si va fi Tatiana Stepa...Dumnezeu s-o odihneasca!
