Ora tarzie

Phiu...Iar ma prinde noaptea in fata calculatorului,dar numai acum am putin ragaz sa-mi astern gandurile.
A fost o zi plina...Repetitii la teatru,un casting(pe care sper sa-l si iau...) si repetitii la scoala...Am incheiat ziua intr-un mod grandios...la cumparaturi.Uff,ce repede se mai duc banutii astia,m-au zapacit.Nu ma plac deloc,sa stea mai mult pe la mine.Nu le cer sa stea in portofel.Nu.Pe card.Cer prea mult?!In fine,trebuie sa traiesc,asa ca am nevoie de papa.Si am facut si o afacere,am prins un stick la promotie ;)) Eeee,asa mai merge!
Si iar stau si o ascult pe draga de Maria Buza...Cum le mai zice ea,mai...Parca as fi eu.Ce sa mai,sunt sensibiloasa...Iar si iar..."Spune-mi ca sunt frumoasaaa...Iar si iar si iar...Cu ochii,cu gura,cu inima ta..." Cam asa zice ea.Eu zic ca s-a facut tarziu...Pentru ce?Pentru cine? ...Gata cu prostiile,ca maine ma trezesc devreme,am spectacol.Abia astept sa mai imbratisez cativa pici scumpi care vin sa ma felicite.Ce m-as face fara ei?!
Noapte-buna,prostii! No offense,asa imi zicea bunica mea cand eram mica si mergeam la somn.E cu drag!:)

Sondaj

Iata ca fac si eu un sondaj de opinie. Este foarte interesant cum stau lucrurile pana acum...La intrebarea "Exista sau nu iubire", 6 persoane au raspuns "cu siguranta", dar 2 "rar"...Ce intelegem de aici?! Nu toata lumea crede in acest "unic" sentiment...Mi-ar placea sa cunosc persoanele...Deceptii in dragoste?Cautari fara raspuns?Cine stie...Cert e ca abia astept sa se incheie dragutul de sondaj,sa aflu ce si cum...Asta nu inseamna ca as gasi eu raspuns la intrebarile mele..Nu,nicidecum...Dar e interesant...Si daca ar trebui sa raspund si eu...Hmm...Noapte-buna...

Cand simti nevoia sa te pierzi in natura...

La plimbare...

O seara interesanta...
M-am imbracat cu greu (nu ca as sta "nuda" prin casa), gandindu-ma ca afara nu e tocmai caldut. Dar gandul la buburuza mea (a se citi "masina") m-a facut sa nu ma razgandesc. Am luat-o pe stradute,strazisoare pana pe la Unirea, sperand sa gasesc un loc sigur si gratis de parcare. Am gasit. Fericire mare. Si am luat-o usor la pas inspre Teatrul de Comedie, cu chef de culturalizare. Si mergand eu asa, mi-am dat seama ca m-am facut o lenesa de cand am masina, adica din martie!!! Multe schimbari pe care nu le-am sesizat pe langa Centrul nostru "cocalaros" ( uite ca imi permit sa il numesc asa, fiindca e plin de astfel de concetateni). In cele din urma am ajuns pe Lipscani. Am trecut pe langa tristul studio Casandra, unde in urma cu 3 ani imi spuneam cu emotie si patos repertoriul pentru admitere. Cateva poze ramase in geam, in rest praf si paragina...Pacat...Am trecut mai departe. Cativa lipscaneni pustani jucau fotbal. M-am mirat cum de n-am auzit niciun "ce faci,pisi?Te fac un suc?" Am trecut neobservata si,culmea,m-am bucurat. Am dat coltul, la propriu vorbind, si m-am gasit fata in fata cu Teatrul de Comedie. Insa, minune mare, coada la usa era imensa. Am trait s-o vad si pe-asta. Lume buluc la teatru. Unde esti,nene Iancule, sa te bucuri un pic de "rasu' plansu' "?! Fericire mare, dar si putina dezamagire ca am mers degeaba...Nu-i bai, luam o gura de aer bucurestean. M-am plimbat un pic pe stradute. Niste cladiri atat de frumoase odata, atat de triste acum. Si locuite de te miri cine. Aici un pub, mai incolo un magazin de confectii, cu rochii sclipicioase in vitrina. Ehh...Poate cineva o sa faca ceva, candva...
Cam asa s-a incheiat mica mea plimbare din seara asta de toamna...M-am intors la caldurica, mi-am luat laptop-ul in brate ( osanale celui care l-a inventat! ) si am inceput sa scriu...
Am tot auzit zilele astea de "fericire in rate"... Eu nu mai vreau rate, am destule...Dar o astept si eu sa vina, la pachet cu niste iubire. Am zis.

Am inteles...

Am inteles

Ca nu te pot ajunge;

E-atit amar de drum

In urma ta...

Cand sa te-ajung,

Incet se frange

Si ultima speranta

Ce te cauta...

Si-am inteles

Ca nu ma poti ajunge;

E-atat amar de drum

Si-n urma mea...

Ar trebui sa poti iubi

Si plange

Pentru femeia

Care te-ar avea. ("Am inteles", Viorica Salajeanu)

Asteapta si el ceva...Pe cineva...Dar e cam pustiu...

Putina culoare...

Domul din Milano...Si am jucat in fata lui...Pe o scena mica,dar primitoare...de aplauze...

"Păcală în italiană

Ca să-l vadă pe Păcală jucat în italiană de cei de la Teatrul Ţăndărică, milanezii, veniţi cu copiii, au ocupat cu mult timp înainte de începerea reprezentaţiei scaunele puse în faţa scenei.

"Am programat încă de duminică să venim. Am trecut prin piaţă şi am văzut anunţul cu această reprezentaţie pentru copii şi m-am bucurat la ideea că noi, adulţii, vom cunoaşte măcar un pic din cultura românească, iar fetiţa mea se va bucura de o piesă bună de teatru", ne-a spus italianca Sara Perluchini, venită la spectacol în familie: fetiţa de patru ani şi bunicii.

"Mama, mama, uite, îl păcăleşte din nou!", "Mama, dar el chiar nu vede sacul?", "Un urs, uite un urs!" au ciripit, printre râsete, copiii italieni în timpul spectacolului.Zeci de ochişori, mulţi imigranţi africani şi sud americani, dar şi milanezi, s-au lipit de scena lui Păcală şi au urmărit reprezentaţia din picioare, până la final, căci cele peste 150 de scaune pregătite nu au fost de ajuns.

"N-am mai văzut până acum aşa spectacol. Mi-a plăcut cel mai mult vaca Florica", ne-a spus Alessandra, o româncuţă la vârsta grădiniţei."

Articolul a aparut in Jurnalul National,1 oct 2008.

Emotionant...

Si se juca "Pacala" la Torino...Si fura multi cei care aplaudara...